Revolutia 1989 - Sectiunea Istoric

    "Daniel a fost cuminte, ascultãtor si foarte silitor. A învãtat bine, profesorii si colegii l-au apreciat. A dat admitere la facultate, dar nu a intrat si a trebuit sã-si facã stagiul militar, apoi s-a angajat. Pe mine m-a ajutat foarte mult, era foarte harnic si ordonat. Ca si alti tineri de vârsta lui tânjea dupã libertate, dupã o viatã mai bunã.
    Dorinta de libertate l-a scos în stradã, mi-a spus cã se duce la bisericã sã repete colinzile de Crãciun si eu am asteptat sã se întoarcã, dar fiul meu nu s-a mai întors si nici colinzile primului Crãciun liber nu a apucat sã le cânte. Tinerii alãturi de care a fost atunci, mi-au povestit cã era fericit, încrezãtor în viitorul pentru care au iesit în stradã. Nici o clipã nu s-a gândit la pericolul de a fi împuscat sau arestat. Spunea cã suntem datori sã luptãm. Am gãsit dupã aceea în buzunarele hainelor lui manifeste în care se vorbeau despre Timisoara, despre crimele oribile înfãptuite acolo si care chemau tineretul la luptã. Chiar dacã as fi încercat sã-l împiedic, sã-l opresc sã se alãture manifestantilor, nu as fi reusit. Prea mare a fost dorinta tinerilor de a scãpa de dictaturã, de minciunã si de întuneric ca lacrimile unei mame sã-l poatã întoarce din drum. Acesta a fost destinul lui Daniel, asa a vrut Dumnezeu ...".