Revolutia 1989 - Sectiunea Istoric

    In seara de 20 decembrie 1989 am vãzut in fata restaurantului Dacia mai multi tineri, in special sportivi, pe care de altfel ii cunosteam bine. La un moment dat cineva a aruncat manifeste si s-a auzit un strigãt „Jos Ceausescu!”, ca la o comandã m-am trezit si eu strigând, cât m-a tinut gura „Jos comunismul!”. Inainte de a pleca spre primãrie, Marius Kurin s-a suit pe ceasul electric si a tinut prima cuvântare, care practic era un apel, sã-i sprijinim pe cei de la Timisoara, pentru a nu se intâmpla cum s-a intâmplat la Brasov in 1987. Coloana  a plecat apoi spre primãrie si fiindcã eram prea putini, pentru a sustine o demonstratie, ne-am gândit sã mergem in Zona industrialã, pentru a scoate schimbul II  pe stradã. In fata U.M. 01140, la un minut dupã ce colonelul Mândru ne-a amenintat nejustificat, deoarece pe soseaua cu patru benzi de circulatie, noi ne deplasam numai spre partea dinspre Filaturã, cineva a deschis focul. I-am vãzut pe Valentin Rosada si pe Daniel Brocea cãzând. Când m-am apropiat de ei am vãzut cã erau plini de sânge. Atunci cineva mi-a spus cã au mai fost loviti Mircea Bejan si Nicolae Stoia. Dupã ce i-am imobilizat si i-am trimis la spital, cu diferite masini de ocazie, ne-am intors la primãrie. In dreptul Sãlii de sport coloana a intrat in Micro IV si apoi a iesit la Unic, dupã care s-a trecut podul de beton si ocolindu-se Parcul George Enescu s-a mers pe strada Bucegi pânã la Cofetãria „Liliacul”. Cineva a venit cu ideea sã mergem la garã sã luãm navetistii, insã in dreptul Hotelului Timis ne-am rãzgândit si am intrat pe strada Comuna din Paris si apoi pe strada Policlinicii, inapoi la locul de unde am plecat, in fata Restaurantului Dacia. Atunci s-a spart vitrina de la librãria de vis-a-vis de ceasul electric si s-au scos cãrtile Ceausescu si li s-au dat foc in mijlocul drumului. Am privit cu toti in tãcere acele flãcãri miraculoase si ne-am dat seama cã nu mai existã cale de intoarcere. Un alt aspect, care mi-a ridicat moralul  a fost si constatarea cã deja suntem mai multi si deci eram o fortã.
    Am plecat intregul grup, de astã datã mai compact, spre primãria orasului si dupã ce Dan Tritoiu nu a vrut sã arunce tablourile lui Ceausescu, multimea a fortat usa si a intrat in primãrie, devastând, iar mai târziu i-a dat foc. Atunci am plecat acasã, unde mã astepta sotia.