Balint Monica
In dimineata zilei de 20 decembrie 1989 m-am intors de la Timisoara si m-am dus plangand la tatal meu. Atunci tata mi-a spus ca si noi lugojenii trebuie sa sarim in ajutorul Timisoarei. Atunci am inceput sa apelam la neamurile apropiate, la cunostinte si la prietenii nostri. Cel mai activ a fost varul meu Ioan Butnaru, cunoscut mai mult cu numele de Buti, care era antrenor de judo. Acesta si-a adus toti judocanii cu el. Ne-am intalnit cu demonstrantii care plecasera de la Cofetaria Liliacul in fata primariei. Am continuat sa mergem la IURT, dar in fata unitatilor militare de pe str. Timisoarei au fost impuscaturi. Am fost in randul din fata, alaturi de Marius Kurin si Valentin Rosada. Am vazut cum a cazut jos, iar eu impreuna cu doua colege de la coafura am plecat cu ceilalti inapoi spre primariei, unde am participat la tot ce s-a intamplat in acea seara de neuitat.