Revolutia 1989 - Sectiunea Istoric

    Nu am fost unul dintre cei mai importanti participanti, ci, eventual, doar unul dintre ei.
    Referitor la “debutul” Revolutiei din Lugoj, pot spune cã eu am sosit in aceastã localitate miercuri, 20.12.1989, la orele 21, venind de la Timisoara, cu misiunea de a incita si pe lugojeni. Nu mai era nevoie, o fãcuserã deja si singuri.
    Impreunã cu un mic grup de lugojeni am participat, incã din 18.12.1989, la actiunile revolutionare din Timisoara. Acolo, in jurul orelor 19, ne-a parvenit informatia cum cã armata ar fi iesit pe strãzi si in orasul Lugoj, si cã se trage. In parte, era adevãrat. S-a stabilit atunci, in balconul Operei din Timisoara, cã toti lugojenii care se aflau in acele momente de fatã sã se deplaseze la Lugoj si cu "experienta celor douã zile" de revolutie timisoreanã, sã-si aducã contributia si la actiunea revolutionarã de la Lugoj.
    Am intrat in Primãrie, care deja se afla in flãcãri, impreunã cu un coleg, sã evaluãm situatia, sã intelegem dacã adevãratul sens este revolutionar cât si spiritul de distrugere s-a manifestat in proportii egale. Primul, cel revolutionar, avea la origine dorinta realã de schimbare a sistemului, iar ce-l de-al doilea, cel distructiv, era determinat de o urã fireascã, de sentimente de rãzbunare, cât si de exacerbarea anumitor stãri refulate. Trebuie sã adaug cã astfel de fenomene insotesc indeobste miscãrile de acest fel.
    Drumul acesta, sinuos si nu lipsit de neprevãzut, a durat câteva zile. Pânã si in ziua de 22 decembrie 1989 (chiar si urmãtoarele) situatia era haoticã. Cu toate acestea, s-a incercat totusi formarea unui Comitet de organizare. S-au fãcut apeluri de la balconul Primãriei, cu rugãmintea de a se prezenta intelectualii. Apelul a fost fãcut de domnul Gheorghe Burada : "Sã vinã reprezentantii tuturor intreprinderilor". Eu, care nu mã consideram  pe atunci un reprezentant al CFR-ului, doream doar sã contribui la organizarea unui Consiliu Municipal in stare sã preia puterea si sã asigure desfãsurarea normalã a vietii si activitãtii din municipiu. Acest Consiliu, il gândisem a fi la fel cu Consiliile Municipale din Franta sau Germania. Din pãcate nici atunci si nici mai târziu nu s-a reusit acest lucru si astfel el s-a dovedit a fi fost doar o palidã incercare. Datoritã, in primul rând, anumitor oameni pentru care atât valorile civilizatiei cât si cele ale democratiei nu existau pur si simplu. In acele clipe, desi toti vorbeam ROMÂNESTE, aveam impresia cã fiecare vorbeste o altã limbã. Ne-am grupat atunci toti cei pe care providenta i-a hotãrât a fi in acel moment in Primãrie si astfel am format primul "asa-zis" Consiliu Municipal.