Revolutia 1989 - Sectiunea Istoric

"nu avem voie sa uitam acel decembrie 1989"

Istoric

Ioan Rosada tatal eroului Valentin Rosada

    "Pãrintilor care sunt în situatia noastrã, le transmit ca tatã al eroului Valentin Rosada, cã fiul meu dacã ar fi trãit, le-ar spune sã nu-si piardã speranta, cã de-acum înainte va fi mai bine ... Pânã acum, nici parlamentarii si nici guvernul nu s-au gândit ca cei vinovati sã fei pedepsiti. Sper ... sã-si punã toti capul la contributie si sã-i scoatã la ivealã pe cei care au tras în tineret si în poporul nostru român, pentru cã au tras românii în români. Cel care l-a împuscat pe fiul meu, plutonier major Pavel Dumitru nu trebuie eliberat de la Jilava. Dacã va fi eliberat acest criminal, sã fie dupã 20 de ani fãcuti în penitenciar. Altfel, nu am nimic cu el. Noi l-am dezgropat pe Valentin Rosada dupã 7 sãptãmâni, ceea ce mie, ca pãrinte si sotiei mele a fost o situatie cumplitã. L-am vãzut cum l-au tãiat bucãti în fata cimitirului unde este acum, apoi a fost dus la spital, unde i-au gãsit glontul sub omoplat."
    "Valentin era cuminte, linistit, citea foarte mult, îi plãcea muzica. Avea foarte multi prieteni, cei mai buni fiind: Ghitã Popescu, Mircea Bejan, Daniel Brocea. A terminat liceul si apoi a fãcut armata la Brãila unde a jucat fotbal. S-a întors acasã si s-a angajat la fosta fabricã de "Calapoade" care acum îi poartã numele. A jucat la "Venus" Calapoade, fundas dreapta si apoi înaintas foarte apreciat. Era un bãiat frumos, înalt, credincios si respectat de toti. În decembrie dupã ce s-a terminat campionatul mi-a spus cã vrea sã se însoare. Am fost de acord si i-am fãcut verighetele. Cununia trebuia sã aibã loc în 23 decembrie 1989, dar ... nu a mai avut loc..."
    "La 7 sãptãmâni dupã înmormântare a venit domnul procuror Bãlan de la Timisoara si m-a întrebat dacã sunt de acord sã-l dezgropãm, deoarece bãnuiau cã un plutonier, care voia sã acuze un tânãr militar de 18 ani, în termen, pentru împuscarea fiului meu. Am fost de acord si s-a fãcut reconstituirea pe str. Timisorii la care a participat si Mircea Bejan ce fusese rãnit. Eu n-am rezistat, mi s-a fãcut rãu la fel si sotiei. Cumnatul meu Feri Tomicsek si sora mea de la Caransebes au rezistat. La autopsie n-au gãsit glontele, apoi dr. Lãzãrel Stefan l-a pus la aparat si l-a depistat. Iosif Kovacs i-a adus lui Vali un costum nou, de la ajutoare si l-am îngropat din nou cu preotii ...".


Materialul utilizat este din cartile "Revolutia lugojeana" si "Lugojul al doilea oras liber" de Toma Trifon Nicolae