Revolutia Lugojana

    Câţiva oameni inteligenţi şi-au dat seama că în ziua de 20 decembrie 1989 s-au făcut o mulţime de greşeli. Cel mai important a fost lipsa unor lideri care să coordoneze mişcarea de protest. Iosif Kovacs, de la IURT, a avut iniţiativa şi a adunat în jurul lui un grup de bărbaţi, cu certe calităţi de lideri şi au stabilit împreună strategia manifestărilor din ziua de 21 decembrie 1989.
    De dimineaţă, începând cu orele 6.00, în cele mai importante întreprinderi din oraş, s-au prezentat grupuri de persoane, care chemau la Revoluţie. Acolo unde nu au găsit înţelegere la şefi au trecut şi la ameninţări. La IPC Mondial, fiindcă şefii s-au opus s-au trecut la ameninţări directe cu deconectarea energie, a gazului şi chiar a sabotării cuptoarelor, care ardeau faianţa şi obiectele sanitare.
    În mod organizat s-a oprit lucru, s-au stabilit echipele care vor păzi fabricile şi coloanele din fiecare întreprindere au ieşit în stradă şi au pornit spre centrul oraşului. Cea de la Mondial s-a unit cu cea de la IUPS şi amândouă cu cea de la IURT. Între timp li s-au alăturat un grup numeros de la TCM Lugoj şi Abator.
    Un lucru demn de luat în seamă este faptul că apar pentru prima dată banderolele, de culoare albastră, pe care le poartă pe braţ unii dintre organizatori, iar din 22 decembrie 1989, aceste banderole sunt tricolore.
    În faţa unităţilor militare de pe Calea Timişorii demonstranţii sunt întâmpinaţi de ofiţerul Mircea Mândru, care prin megafon le atrage atenţia să fie paşnici. Această coloană avea deja aproape de două mii de persoane, bărbaţi, femei, tineri şi chiar copii, care mărşăluiau cerând libertate, pâine şi o viaţă mai bună.
    La UNIC, pe picioarele unei macarale, în dreptul Băncii Ţiriac, pentru prima dată ia cuvântul un lider în faţa mulţimii. Iosif Kovacs, asistat de Mihai Săndulescu spune câteva cuvinte emoţionante, istorice, care sunau cam aşa : “Tu eşti român, el este sârb, ea este germană, eu sunt maghiar, dar să nu uităm un singur lucru, toţi suntem lugojeni !”.
    Atunci s-a stabilit şi direcţia de deplasare. Demonstranţii vor merge la casa unde trebuia să se căsătorească Valentin Rosada, în apropierea Stadionului, pe strada Rahovei, apoi se vor întoarce şi se vor opri la Primărie. În dreptul fostului birt “Cocoşul de aur” s-a făcut joncţiune cu o coloană mare de la ITL - A şi în uralele mulţimii s-au scandat “Jos comunismul !”, “Jos Ceauşescu !” etc.
    În faţa porţilor bătrâni cu ochii în lacrimi, priveau şi nu le veneau să creadă că ceea ce văd e real. Câte-o bătrână binecuvânta şi se ruga cu voce tare ca Dumnezeu să le dea sănătate şi mai ales să cadă Ceauşescu. În dreptul Bisericii Catolice de pe str. Bucegi, Marius Kurin a sărit gardul şi cu acceptul prelaţilor a tras clopotele. Întreaga mulţime de oameni au îngenunchiat şi au fost evocaţi eroii noştri.
    În acele clipe extraordinare, majoritatea au simţit prezenţa lui Dumnezeu şi cu sinceritate i-au invocat puterea şi mai ales înţelegerea faţă de acest act de dreptate socială.
De peste tot apar oamenii de toate vârstele, care se alipesc strigând neîncetat “Ori învingem, ori murim !”. Din când în când se făcea apel la cei care priveau : “Şi voi sunteţi români !” şi de foarte multe ori avea rezultate uluitoare.
    După mai multe opinii erau peste  opt mii de oameni, dar eu înclin să cred că numărul lor era în jur de zece mii.
    În apropiere de Stadion, coloana de demonstranţi au luat-o la dreapta şi pe o străduţă, unde trebuia Valentin Rosada să se căsătorească, să ţine câteva momente de reculegere şi apoi se îndreaptă spre direcţia finală, Primăria municipiului Lugoj. Deja se asigura sonorizarea în Piaţa Revoluţiei şi iau cuvântul primii lideri. Au vorbit mai multe persoane, altele cu rost, altele fără, dar toate au evocat eroii noştri şi mai ales s-a pus problema celor arestaţi în noaptea de 20-21 decembrie 1989.
    Atunci au vorbit la tribună Kovacs Iosif, Doru Ursulescu, Gheorghe Burada, Marius Kurin şi alţii. Practic nu era o disciplină şi putea să vorbească oricine avea curajul să spună despre ceea ce simte în aceste clipe de adâncă istorie trăită.
    Atunci a apărut la balcon Ileana Chirculescu şi discursul ei fulminant i-a atras un val de simpatie. Despre această femeie, care a apărut de nu se ştie unde şi a catalizat Revoluţia din Lugoj circulă tot felul de zvonuri, unele mai gogonate decât altele.
    Tot atunci, în aceeaşi zi, s-a mai stabilit, ca a doua zi să se deplaseze la unităţile militare, pentru a cere în numele oraşului fraternizarea cu forţele armate.