Revolutia 1989 - Sectiunea Istoric

    În 20 decembrie 1989, oraşul Lugoj începe să-şi trăiască noua istorie. Efectuând garda în secţia Ginecologie, din cadrul Spitalului municipal Lugoj, am aflat de manifestaţie. Părea că totul va fi paşnic până când s-au auzit rafalele şi am presimţit ce va urma. La scurt timp o maşină l-a adus pe tânărul ROSADA, care a ajuns la ambulanţa chirurgiei susţinut de un alt tânăr - împuşcătura îl va răpune la foarte scurt timp. Apoi a urmat tânărul BROCEA cu o împuşcătură abdominală. Valeriu Rosada vegheat de prieteni, a plecat dintre noi. El va rămâne pentru totdeauna în memoria noastră. Pentru Daniel Brocea lupta cu moartea începea. Timp de patru ore s-a încercat imposibilul ; glonţul ucigaş a fost mai puternic. Pot să amintesc oamenilor oraşului că prin voinţa deosebită a părinţilor tânărului erou Valentin Rosada s-a putut dovedi că acel glonţ ucigaş provine dintr-o armă aflată în dotarea armatei. Ade-vărul a fost repus în drepturi şi sper că se va face dreptate. Curajul celor din 20 decembrie nu a fost oprit, au manifestat şi în 21 decembrie, cu toată intervenţia miliţiei (în noaptea de 20 - 21 decembrie), de aceasta am aflat mai târziu, când teama celor implicaţi a fost învinsă. S-a lansat apelul pentru adunarea din 22 decembrie în faţa fostului consiliu. Onoarea momentului mi-a permis să spun câteva cuvinte şi să mă bucur că pot să le reproduc încă odată : “Ziua de 20 decembrie să fie aleasă zi a oraşului nostru, în care să-i comemorăm pe tinerii noştri eroi. Amintirea lor să fie marcată printr-un monument în faţa Primăriei, iar până atunci printr-o placă comemorativă, care din păcate încă nu şi-a găsit locul”.
    Tânărul împuşcat în umăr a scăpat ... a scăpat şi tovarăşa Zaharia pentru că s-a deplasat la spital şi tovarăşa Novăcescu Aurora Delia.
    În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, câteva zeci de oameni din spital, printre care şi câţiva medici, au scos tablourile şi panourile celui care la acea dată încă mai trăia şi le-au ars în curtea spitalului. Mulţi priveau pe geamuri. Familia Novăcescu, după ce au menţionat că sunt medici şi nu ... altceva, a plecat. Nimeni nu le-a impus aceasta şi nimeni nu a luat funcţia tovarăşei Novăcescu. Apoi, coloana spitalului, încadrată de două salvări, scandând cu real curaj, s-a îndreptat spre primărie. La intersecţia de la UNIC, îngenunchind, am păstrat un moment de reculegere pentru cei doi tineri eroi. După aceea ne-am alăturat celor adunaţi în faţa primăriei. Păcat că restul medicilor rămaşi în spital nu au putut auzi primirea făcută nouă, de cei ajunşi înaintea noastră. Memoria peliculei însă a rămas. Minunaţii oameni adunaţi în numele aceleaşi cauze reprezentau Lugojul revoluţionar şi chiar dacă nu au primit această “delegaţie” sau “reprezentare” din partea nimănui, au avut curajul să-şi aleagă “ad-hoc” un comitet care să-i reprezinte şi care s-a prezentat în balconul “nomenclaturii”. pe teritoriul municipiului se abroga legea cu privire la avorturi. Membrii Comitetului au semnat această hotărâre în 23 decembrie 1989, la spital. Păcat că tovarăşa Novăcescu nu a mai găsit originalul. Zorii noii istorii au început la Lugoj.


(Drapelul, nr. 16 - 17, martie 1990)