Revolutia 1989 - Sectiunea Istoric

"nu avem voie sa uitam acel decembrie 1989"

Istoric

Vasile Covaci - Pãdurean

    In ziua de 20 decembrie in jurul orelor 14 s-au aruncat in statia de autobuz de la IURT manifeste anticomuniste si anticeausiste si muncitorii le-au citit. Apoi pe la orele 16 s-au aruncat manifeste la garã. In jurul orelor 18 eram impreunã cu alti sportivi lângã Cofetãria Liliacul. Lângã mine au fost: Valentin Rosada, Sorin Buliga, Nitã Stefan, Vieru Adrian si Silviu Budulan. Cineva a aruncat manifeste printre noi si a urmat primul strigãt: “Jos Ceausescu!”. Revolutia s-a pornit, iar Marius Kurin s-a urcat pe Ceasul Electric si a tinut prima cuvântare, despre necesitatea continuãrii si sprijinirea efectivã a timisorenilor. Coloana a plecat cu destinatia zona industrialã, pentru a scoate in stradã schimbul II si in dreptul unitãtii militare 01140 am auzit primele focuri de armã si imediat au cãzut câtiva dintre noi. L-am vãzut pe Valentin Rosada si pe Daniel Brocea plini de sânge si apoi pe Mircea Bejan si pe Nicolae Stoica. Am sprijinit si eu urcarea lor in mai multe masini, care au plecat in trombã la spital. La intoarcere s-a fãcut un tur a orasului: Micro IV, podul de beton, Parcul “George Enescu”, Cofetãria “Liliacul”, str. Gheroghe Gheorghiu Dej (actuala  A. Mocioni), Hotel “Timisul”, str. Comuna din Paris, str. Policlinicii si inapoi la Ceasul Electric. Doi tineri au spart geamul de la librãria din centrul orasului si au scos operele lui Nicolae ceausescu si le-a strâns grãmadã in mijlocul drumului, apoi le-au dat foc. Acest fapt de curaj ne-a indârjit si mai tare. Atunci unul dintre noi a strigat sã mergem la primãrie si am mers cu totii. Aici am dat peste adjunctul primãritei, Dan Tritoiu, care a incercat sã ne imbrobodeascã, deviind discutiile spre sport, insã nu i-a mers, revolutionarii au cerut sã arunce in stradã portretele lui Ceausescu si alte insemne comuniste. El s-a opus. Atunci Petricã Balint a fortat usa si a intrat inãuntru si dupã el circa 50 de persoane. Birourile au fost devastate si in furia lor s-a aruncat pe ferestre aproape tot ce s-a gãsit si in altã ordine de idei doamna Zaharia a fost confundatã cu primãrita Basica si bãtutã crunt. M-am opus acestui lucru si am salvat-o din mâinile lor, fiindcã telul revolutiei nu este distrugerea ci construirea unui sistem nou, pe altul invechit, care s-a dovedit dãunãtor poporului nostru. Apoi a urmat incedierea primãriei si devastarea orasului prin spargerea tuturor vitrinelor magazinelor, urmate inevitabil de un jaf de nedescris. Dezgustat m-am retras cu Indru Vasile Ioan si am inceput sã cugetãm despre cum am vãzut noi revolutia si cum s-a intâmplat cu adevãrat.

Materialul utilizat este din cartile "Revolutia lugojeana" si "Lugojul al doilea oras liber" de Toma Trifon Nicolae